Red emption
septembrie 26, 2010
perfecţiunea obiectelor e sufocantă.
e mistuitor să ştii că fiinţa umană se alterează în timp
în vreme ce obiectul rămâne perfect.
nu mi-e frică de nimic pe-acest pământ, afară de legea lui Moore.
văd în carnea mea de azi carnea decrepită de mâine.
am în mine antimateria ce-va-fi-materie:
am în mine viitorul meu copil
care are în el viitorul lui copil
care are în el viitorul lui, copil.
iar spiralele de acid dezoxiribonucleic, ah, atât de brâncuşiene!
suntem cariatide.
Like this:
One blogger likes this post.
4 comentarii
leave one →
Ai bărbia tatălui tău. Ai veselia mamei tale. Dar ochii…ochii sunt ai tăi. Ai în tine un aeroport de pe care vin şi pleacă zâmbete. Porţi tatuat pe obraz primul sarut. Ai ziua de mâine de partea ta. Ai câţi ani vrei tu să ai. Eşti cine vrei tu să fii…
Aşa?
)
Îmi amintesc bucata aia – o reclamă perfectă la un produs de căcat.
sau, dacă e să respectăm cromatica și starea de agregare, un produs de pișat.
obiectul, mă tem că trebuie să-ți zic, se alterează.
se alterează și subiectul. se alterează tot.
în aceste condiții nu parmenidian
ci heraclitic abera io pot.
cum faci ‘mneata sa pui linkuri faine in commenturi? teach me, Great Yoda.