Eftene, episodul 11: Eftene și blonda lui Bute

Nitam-nisam, Eftene s-a făcut jurnalist. Cică voia să îmi calce pe urme. Degeaba i-am tot explicat: nu, nu vreau să mă fac jurnalist, eu în semestrul 2 dau la publicitate, vreau să fiu Moș Ion Copy Roaităr. N-a percutat. Ce-i mai rău e că din toate trusturile s-a dus la cel al lui Felix! Așa a ajuns el la un post pentru dame din secta capot-bigudiuri-Radu Vâlcan. Dar eu rămân optimistă. Ceva bun tot va ieși din această treabă. Sigur că Eftene nu va mai fi același. Cu ceva păr facial în minus și îmbrăcat de Maurice Munteanu după ultimul răcnet, da’  barem va lua un premiu Emmy.

Iată deci, stenograma dintre Eftene și noua splendoare a plaiurilor mioritice. Da, stenogramele mele sunt și cu imagine (an artist’s impression of the trial. too bad he was an abstractionist). Îs mai șmechere.

Red emption

perfecţiunea obiectelor e sufocantă.
e mistuitor să ştii că fiinţa umană se alterează în timp
în vreme ce obiectul rămâne perfect.

nu mi-e frică de nimic pe-acest pământ, afară de legea lui Moore.

văd în carnea mea de azi carnea decrepită de mâine.
am în mine antimateria ce-va-fi-materie:
am în mine viitorul meu copil
care are în el viitorul lui copil
care are în el viitorul lui, copil.
iar spiralele de acid dezoxiribonucleic, ah, atât de brâncuşiene!
suntem cariatide.

Analog Lucille

Cu omenie îți inchin un pahar de pelin, tu erai bacanta mea. Plantai dalii pentru ochiul afurisit al lui Dali, ultima oară cînd te-am văzut. Ultima oară cînd te-am văzut, îi developai negativele ticălosului ăla de Warhol. O creolă ce-și bea cafeaua pe terasa de fier forjat a unui balcon din Padova, și îi rămîne mustață de la frișcă. Tu erai frumoasă, dragă, ca urma unui condei…

Eftene, episodul 8: Dr. Pat O’Logic, psihiatrul irlandez

Revin cu o nouă bandă efteniană care, de facto, ar fi trebuit să șadă pe Ostalgia, dar cum distinsul Bleg… ăă.. Blogspot bulește încontinuu rezoluția bitmap-urilor, mă văd nevoită să recurg la altă soluție – gen videoclip sau cadre prim-plan cu replici scurte Până atunci, faceți cunoștință cu psihiatrul lui Eftene, simpaticul doctor Pat O’Logic. Dacă Eftene este un Moș Ion Roată al erei băsesciene, de ce nu l-am considera pe Pat O’Logic un Sigmund Freud al aceleiași ere crunte de semi-dictatură? În plus, faptul că este irlandez îl ajută mult pe Eftene, un mare adept al terapiei sale etilice.

The Groupie CV – inovație

Bine v-am regăsit, stimabililor. Fiind ultimele examene din pre-sesiune, nu m-am mai putut ocupa de blogul condeesc cu aceeași voluptate cu care o făceam pe vremuri. Chiar și acum, în timp ce mă bucur de wirelessul de la țară iar Dizzy Gillespie îmi gîdilă urechile, îmi simt oasele obosite, de parcă s-ar revolta împotriva existenței muncii pe pământ. În această perioadă s-au nimerit o grămadă de lucruri mișto și blogăribile, precum concertul AC/DC sau protestul muncitorilor.  Ori, soluția cu care îi dăm mereu peste nas autorității financiare mondiale: noi tăiem. Tăiem pensii, salarii, burse, alocații, orice, că și-așa poporul e prea răsfățat. Tăiem, tăiem, tăiem.(Ciomu ar fi fost mândru).  Dar ce era mai important era să nu îi confund pe henrici și ludovici între ei, să găsesc un sinonim mai bun pentru muget în franceză, să nu scriu la testul de PACT că Rousseau este președintele Comisiei Europene, dar în schimb să îl încadrez pe Candide al lui Voltaire într-un context medieval, cu toate că demiurgul lui, Francois Marie Arouet aka Voltaire era iluminist. Acum fugi după cursuri, Condeero. Dar de fapt ce e mai important? Mai important e să citesc literatură SF și să termin banda comică efteniană, de aceea există sesiunea.

În altă ordine de idei, în tot acest timp am meșterit la o invenție (ce, numai Andreea Marin să inventeze și eu nu?) Prevăd că în curând va fi o invenție indispensabilă în lumea boemei. Un Curriculum Vitae pentru groupies, ca să vadă tot artistul cu cine are de-a face, pentru că, nu-i așa, e teribil de nedrept ceea ce se întâmplă în prezent, și anume alegerea unei groupie pe ochi frumoși – pentru asta e nevoie și de experiență, tăticule. Aveți în stânga o mostră. Hm, oare Humbert Humbert știa ce făcea soția lui în tinerețe?

Ostalgia. Combate letargia!

Ceea ce vedeţi în stânga e incercarea mea de a face un Eftene analogic şi papirofil, creionat în timpul unui seminar de Tehnici de colectare a informaţiior ce părea că nu se mai termină.  I-am făcut mustaţa un pic diferită şi acum seamănă cu un star de filme porno din anii 70, I got a bit carried away, mă gândeam la cum voi juca ore în şir Super Mario Bros când mă voi întoarce acasă în provincie.

Însă nu pe Eftene intenţionam să-l promovez, ci noul blog pe care l-am lucrat ca temă la jurnalism, Ostalgia (nostalgia faţă de est). Blogul nou și experimental al Condeerei nu reflectă doar atitudinea de dor față de tot ceea ce este est-european, ci vrea să surprindă o anumită mișcare internă, un anumit Zeitgeist. Ideea numelui mi-a venit citind un articol din Dilema Veche, despre regretatele țigări Carpați. Este un blog satiric, un blog variat și oțețit, ca o salată à la russe.  Mi se va reproşa: cine te crezi, tu, care nu ai trăit comunismul, să iei la mişto cu neruşinare? Dar vai, domnule, de la a face haz de necaz, în onoarea celor mai bătrîni ca mine, care au trăit comunismul,  la a face băşcălie e cale lungă. Şi în plus, a existat vreodată ideologie pură în Romînia? La noi, totul s-a fredonat după ureche şi s-a calchiat după un şablon stîngaci. Mimetism. Infuzat de mioriticism.

Ostalgia, deci, dragii mei. Nu strică omenia.

Manoperă bufă (Bilingvă)

What Condeera has learnt after one year in college:

• Everything should have been dada and dada should have been everything, All of which is not dada nowadays is kinda crappy. But do not mistake Dada for Gaga; fatal error.
• If you do not speak at all during a conference/lecture, but open your mouth only to the end, saying an aphoristic, memorable line, everybody will see you as an extremely wise and deep person.
• Must you insist on calling your parents ”stupid”, prepare to accept the fact that you will end up exactly as stupid as them sooner or later, if not worse.
• Jonathan Swift preceded George Orwell in terms of conveying human degradation. Pope’s An Essay On Man is a work in verse, not in prose (never let titles mislead you)
• Mencher and Metzler were the utopians of American journalism.
• If Man Ray launched a line of sunglasses, they would be called Ban Ray.
• You will never be as sublimely bohemian as Elena C. from AML (LMA) but it doesn’t hurt to keep her in mind as a role model.
• I do not fear the ridiculous. I embrace it.
• No matter how hectic day-to-day life is, no matter if you start your day at 8.00 am and end it at 8.00 pm, no matter if you lost the intelligent friends in your life and have to put up with mediocrity, keep fighting. Fight hard, fight long, fight always. For if you stop fighting you will be engulfed by The Machine, you will end up as a statistic.
• One must be aware of the fact that he lives in a world of dogmatic repression (hm, I think Georges Sand would agree with Condeera on that point).
• Sfatul de a bea multă apă după un chef, pentru a preveni vizita lui Mahmour Avas dimineața următoare, chiar funcționează.

Grătarul (car alegoric cu boi metaforici)

Fraților, perspectiva supraviețuirii a devenit intolerabilă. Vine sesiunea și mă scufund în teme și proiecte interminabile. Dar spiritul mioritic, mereu inventiv (apropo, felicitări Andreei Marin, sperăm că Mihaela Rădulescu va lansa și ea un gen de pempărși care se schimbă singuri sau ceva, să nu rămînă în urmă) ne-a lăsat moștenire o chestie foarte mișto, pe care se cade s-o sărbătorim în turmă și obligatoriu pe litoral: 1 mai. Fără această zi binecuvîntată, a cărnii tocate și berii Skol la pet, am fi încărunțit prematur, ca niște Atlași moderni ce poartă pe umeri deadline-urile și facturile întregii planete. Astfel, Condeera va fi mîine în curtea casei din Plopeni, probabil încercînd să ascundă doza de Krušovice (brună, obligatoriu) de tatăl ei, în timp ce va încerca să acopere manelele familiei Onel, dînd volumul mai tare la Radio Romînia Actualități. Acestea fiind spuse, vă las următorul răvaș, inspirat de magnifica ”Dintre sute de clișee”, carte scrisă de Radu Paraschivescu (cu precădere capitolul dedicat sintagmei ”petrecere pe cinste”):

O, grătar, obiect totemic ce pe om l-ai subjugat

Sfîrîi glorios în astă zi menită pentru depravat!

Orice om ce se respectă musai tre’ să fac-un jar

Pîrjolind păduri de-a-ntregul mai ceva ca-n Avatar.

Amintindu-ne de-a pururi mici și bere cum haleam

Emanînd din boxe ritmuri d-alde Guță și Salam.

Laif is gud, să moară mama, toți acum ne simtem bine

Chiuim  Râgâim de bucurie, burdihanele ni-s pline!

Eftene, episodul 7: Avangarda Rurală

Mai am un singur dor: Fredo, Pid’jin & Eftene.  Eee… Momentan, Eftene corijează atent apariția unui 75HP (Hewlett Packard) cu iz neaoș, contemporan și très chic, mi-aș permite să zic. (nota bene: mă gîndesc să îl mut pe Eftene pe hîrtie. cred că ar fi o reverență către vechile, dar veșnicele arte).

 

Un şut în cool, un pas înainte.

Leapşă Condeească!

Fiindcă buletinele de ştiri ne ameninţă cu tirania semi-apocaliptică a norului de fum vulcanic ce a erupt în Islanda, cred că este cazul să descreţim frunţile poporului virtual, întorcîndu-ne la sîmburele filosofic. Azi am constatat ce benefic e să te retragi din nemilosul cotidian, la o Stella, sub un măr înflorit, în curtea minunatului establishment ploieştean Jazz Cafe, cu cea mai dragă colegă din liceu. Prin urmare, inaugurez prima leapşă, o chestie care nu are nicio legătură cu actualitatea, ci mai degrabă cu retrospectiva:  Ce înseamnă pentru dumneata noţiunea de cool?

Ştiu, ştiu, dragii mei, la prima vedere pare mediocru, chiar ridicol, o întrebare mai pe placul fanilor Hannah Montana, dar am să vă demonstrez că nu e fieful culturii adolescentine ahtiate după Justin Bieber, Tokio Hotel, fraţii Jonas şi purtătoare de tricouri cu Hello Kitty. Nu. Aici avem de-a face cu o chestiune de polisemie.

Cool nu este un cuvînt de evitat, nu o pată odioasă pe fecioria limbii romîne. Este un englezism care dovedeşte că limba unei naţiuni nu este decît un mecanism aflat în plină metamorfoză, constant, adunând din cuvintele culturilor dominante pe măsură ce creşte. Cuvîntul cool nu trebuie să fie echivalentul cuvîntului “mişto” (asupra căruia a stăruit Loredana în cartea “Sexting”, dar nu v-aş recomanda să vă irosiţi neuronii cu ea).  Cool este acel lucru care te reprezintă, o piesă din puzzle-ul tău identitar, chestia nedefinită, acel je ne sais quoi care te face să exclami: da, dom’le, de-aia este viaţa asta! 

Cool în accepţia condeească:  Esquire, Tabu, anticariatul, beţişoarele parfumate, atitudinea tolerantă, voia bună, teatrul de avangardă, Lou Reed, Kandinsky, Klimt, Gainsbourg (atît Serge cît şi Charlotte), Tlön Society (un sanctuar al rafinamentului ideilor, un tabiet condeesc de-a pururi). Tenişii Converse sau imitaţie reuşită de Converse, Cointreau, Campari, Chaplin, Buster Keaton, Mini Cooper, Kumm, Urma, Byron, Grimus, MAUSER,  Go To Berlin şi în genere toate grupurile indie-rock romîneşti care au apărut ca Mushroom Story după ploaie . Nu am să menţionez lăcaşurile cool de filosofeală şi beutură, am să le dedic acestora altă secţiune, mai pe larg. La final, am o slăbiciune pentru o piesă absolut răvăşitoare de jazz care vine la pachet cu Windows Vista: Amanda celor de la Aisha Duo.

Arunc deci aceasta de faţă pe umerii mult stimaţilor Ana Pauper, Gabi, 8imistul, Cerculeţ, Roxana, iar cine ar dori să subscrie e binevenit.